site traffic analytics

Istoria berii prezentată de Bram Stoker’s Pub

Bram Stoker' Pub Bucuresti bere“Bătrâna doamnă a băuturilor”, aşa cum mai este supranumită, nu reprezintă doar o băutură alcoolică, ci şi un aliment (i se recunoaşte această calitate în unele ţări din Uniunea Europeană) şi medicament. Altă calitate a berii este cea de… somnifer. În prezent, este cea mai iubită şi cea mai consumată băutură alcoolică din România. Tinerii care ies pe terase o preferă vinului, iar persoanele mai în vârstă aleg, în ultima vreme, să bea la domiciliu mai degrabă o doză de bere decât o sticlă de vin. Este foarte bună, răcoritoare, şi în plus cu mult mai ieftină decât vinul sau decât alte băuturi alcoolice. Popularitatea berii este oglindită de numărul mare de festivaluri dedicate ei, sau de formaţii ca “Bere Gratis”, melodii ca “Trăiască berea”, restaurante cum ar fi legendarul “Caru’ cu bere” etc. Există sorturi de bere sărace în calorii, destinate femeilor, sau sorturi de bere fără alcool, destinate şoferilor. Vara pot fi consumate berile uşoare, cu concentraţii de alcool cuprinse între 4 şi 5%, iar iarna merg berile negre, mai tari, cu concentraţii de 7%, care ajung uneori şi la 10-12%. Berea este unica băutură care ţine de sete consumată în forma iniţială (faţă de vinuri, care pot ţine şi ele de sete, dar băute cu apă minerală).

Bram Stoker’s Pub este o locaţie care şi-a obişnuit deja clienţii cu bere de calitate, şi, în plus, cu oferte speciale. La Bram Stoker’s Pub Pub (situat în zona Sălii Palatului, pe Str. Ion Câmpineanu nr. 33, colţ cu Str. Ştirbei Vodă, www.bramstokerspub.ro) puteţi găsi o gamă variată de beri. Iar dacă vi se face sete şi mâncaţi între timp, curg ofertele speciale. SAB Miller, producătorul unor beri de calitate precum Ursus, Grolsch, Peroni, Redd’s, Pilsner Bram Stoker' Pub Bucuresti bereUrquell, Timişoreana, Ciucaş, Azuga sau Stejar este partener cu Bram Stoker’s Pub. O găletuşă cu 5 sticle de bere Ursus la 330 ml costă 35 RON, iar de luni până joi, există şi o ofertă special, între orele 14.00 şi 18.00, în care aveţi reducere 50% la berea draft Ursus, fie blondă, fie neagră. Astfel veţi putea savura două beri cu numai 9 lei, dacă veţi comanda şi achita până la orele 18.00. Pe de altă parte, există o ofertă special dedicată EURO 2016 include bere Ursus draft 1+1 GRATIS şi un meniu "MicBurger" cu numai 22 de lei (burger cu chiftea din carne de mici, cartofi prăjiţi, castraveciori muraţi şi muştar). Pentru rezervări puteţi suna la: (0774) 423 817.

Scurt istoric al berii: de la Osiris şi Gambrinus până la Ursus

 

În antichitate, oamenii îşi preparau băuturi alcoolice din motive practice, şi nu pentru a se ameţi sau a se intoxica. Ei au observat, de exemplu, că în timp ce sucurile de fructe se stricau repede, dacă erau lăsate la fermentat rezistau în timp. Alcoolul produs de fermentare opera acţiunea şi dezvoltarea bacteriilor. De asemenea, oamenii care consumau licori fermentate se îmbolnăveau mai rar decât cei care beau apă sau băuturi nefermentate. Aceasta nu se datora faptului că băuturile alcoolice ar avea un efect curativ, ci pentru că multe râuri şi izvoare erau impure şi infestate.

Alt motiv care a determinat popularitatea alcoolului este acela că majoritatea populaţiei era săracă şi căuta fuga de realitate. Mulţi preferau să cheltuiască ultimii bani pe băutură pentru a uita de sărăcie şi de cruzimea acelor vremuri.

Prepararea vinului şi a berii au fost extrem de importante pentru civilizaţia umană. Însă în timp ce vinul era consumat la mesele bogaţilor, berea era băutura săracului. În timp au apărut diverse organizaţii şi grupări care propovăduiau abstinenţa, dar inamicii acestora susţineau, de multe ori pe bună dreptate, că berea şi vinul dunt mai pure decât apa.

Cuvântul “bere” provine din latinescul “bibere”, care înseamnă chiar… a bea. Acest cuvânt a suferit câteva variaţii în antichitate şi în Evul Mediu timpuriu, însă pronunţia era în fiecare caz asemănătoare: “bier”, “biere”, “bierra”, “bir” sau “biru” (ultima, în Orientul apropiat).

Berea este o băutură alcoolică obţinută din drojdia care cauzează fermentarea malţului de grâne, la care se adaugă hamei şi apă. Printre cele mai vechi atestări ale berii se numără o inscripţie cuneiformă babiloniană, ce reda o reţetă de “vin din grâne”.  Nu se ştie clar de când datează berea, dar este clar că ea era cunoscută de om încă din zorii antichităţii. În Mesopotamia se producea bere cu 5-6000 de ani înainte de Christos. În aceeaşi perioadă, Bram Stoker' Pub Bucuresti berechinezii consumau o băutură din grâne fermentate, denumită “kui”. Berea este o băutură atât de legendară, încât este pomenită şi în “Epopeea lui Ghilgameş”, crisă acum 5000 de ani. La un moment dat, se povesteşte că eroul Enkidu se transformă dintr-o fiinţă primitivă în om după cea bea şapte cupe de…bere. În acceaşi perioadă, berea era păzită în temple, de către preotese. Atunci, băutura avea conotaţii religioase şi se zice că singurele care aveau dreptul să o prepare erau femeile. Sumerienii au compus şi un imn în care descriu procesul de fabricare al berii. Astfel, ei amestecau cu apă o bucată de pâine sfărâmată, din care obţineau o băutură care-i făcea pe oameni să uite de necazurile de zi cu zi. Metoda este folosită în zilele noastre în Rusia, pentru prepararea. Fabricarea berii în antichitate a fost atestată de descoperiri arheologice. De exemplu, o echipă mixtă de arheologi belgieni, britanici şi sirieni au descoperit, la nord de Hassaken, în nordul Siriei, 92 de tăbliţe babiloniene cu scriere cuneiformă, vechi de peste 3.800 de ani, ce conţin instrucţiuni de fermentare a berii. Tăbliţele explică metodele de fabricare a berii şi inventariază cantităţile de bere produse şi distribuite în regiune.

Unii cercetători, în urma studiului un număr mare de texte antice, au ajuns la concluzia că în antichitate exista chiar o legătură strânsă între coacerea cerealelor şi fabricarea berii. Confirmarea acestui fapt poate fi regăsită în arta decorativă egipteană. Barry Kemp, autorul cărţii “Egiptul – antologia civilizaţiei”, susţine că berea antică era foarte deosebită de cea actuală. Se pare că vechea bere era asemănătoare unei grăsimi groase, închisă la culoare, fără să conţină în mod obligatoriu o cantitate mare de alcool, însă deosebit de hrănitoare. Datorită gustului deosebit, ea ocupa un loc important în alimentaţia acelei vremi.

           

Tot în antichitate, locuitorii Mesopotamiei aveau dreptul la raţie zilnică de bere potrivit statului social. Astfel, muncitorii primeau doi litri, funcţionarii – trei, iar înalţii preoţi şi conducătorii – cinci. Sumerienii fabricau peste 70 de tipuri de bere, toate extrem de diferite faţă de băutura amară şi răcoroasă pe care o cunoaştem în present. Astfel, era o obişnuinţă care berea antică să aibă arome de miere sau scorţisoară. Berea săracului, produsă din orz necopt, era slab fermentată, iar berea bogatului avea arome de curmale, miere şi alte plante exotice.

Berea era extrem de apreciată de vechii egipteni, fiind, alături de pâine, masa zilnică a ţăranilor şi a sclavilor. De fapt, vechii egipteni adorau berea. O luau cu ei în… mormânt, între cele câteva produse de pe pământ cu care se prezentau în faţa zeilor. Ei cunoşteau patru feluri de bere, iar pictura şi sculptura lor înfăţişa multe scene de preparare a acestei băuturi. Analiza minuţioasă, făcută la microscop, a urmelor de bere conservate a relevat însă un aspect surprinzător: vechii egipteni nu foloseau drojdia. Se ştie că fără drojdie berea nu conţine alcool şi nu face spumă. Să fi fost berea egipteană un suc dulceag, cu puţină spumă?

De la egipteni, băutura a ajung în Grecia şi apoi în Roma antică, unde era cunoscută drept “vin de orz”. Istoricii Herodot, Xenofon şi Plinius menţionează berea în scrierile lor. Berea s-a răspândit în Imperiul Roman în primul secol după Christos, când după o foamete teribilă împăratul Domiţian i-a obligat pe agricultori să distrugă viile şi să cultive doar grâne. Astfel, ţăranul roman, inventiv, a început să prepare bere în cantităţi industriale.Istoricul latin Publius Cornelius Tacitus pomeneşte, în lucrarea sa “Germania”, de vechii germani, care obişnuiau să bea “un lichid făcut din orz sau din grâu fermentat, o băutură care seamănă oarecum cu vinul”. Istoricul le da romanilor drept exemplu triburile germane, care aveau un mod de viaţă sănătos, iar berea pe care o întrebuinţau era deja parte componentă a unui mod de viaţă. Berea era la germani o băutură sacrosanctă.

În jurul berii s-au creat multe legende. De exemplu, folclorul flamand a păstrat numele unui rege de basm pe nume Gambrinus, care ar fi inventatorul reţetei berii şi patron al fabricării ei. Specialiştii în antichitate presupun că Gambrinus a avut un prototip real, anume berarul principal al lui Carol cel Mare (secolul VIII d. Ch.).

Bram Stoker' Pub Bucuresti berePuţini ştiu că în Evul Mediu tehnologia fabricării berii era cunoscută practic de toate popoarele europene dar totuşi aceasta nu reprezenta berea contemporană, deoarece la fabricarea ei nu se folosea hameiul. Hameiul a început să fie adăugat în bere de către germani. Din alte surse aflăm că patria hameiului este Siberia şi Europa de sud-est, de unde această plantă a pătruns spre vest odată cu marile migraţii. Virgiliu vorbeşte despre sciţi care consumau bere, iar slavii de est întrebuinţau hameiul cu mult înaintea germanilor. Letopiseţul lui Lavrenţii aminteşte de hamei în anul 965, deci până la creştinizarea Rusiei. Deci berea este o băutură extrem de veche şi fiecare popor şi-a adus contribuţia la perfecţionarea producerii berii.

Fabricarea comercială a berii a început în 1200, în Germania de astăzi. În 1516 apare Legea Germană a Purităţii, emisă de ducele Wilhelm al IV-lea al Bavariei. Legea spune clar că ingredientele berii trebuie să fie doar apa pură, orzul, hameiul şi grâul. Îmbutelierea berii a început în 1605, tot în Germania.

Cea mai veche atestare documentară a berii în România se regăseşte într-un act din 1366, în care se aminteşte că la răscoala ţăranilor şi a meşteşugarilor din comuna Floreşti (lângă Cluj) a participat şi Iacob Berarul. Berea a fost introdusă cel mai probabil în Transilvania, de către coloniştii saşi. În Moldova, domnitorul Alexandru cel Bun dăruieşte mănăstirii Moldoviţa o “jumătate de sladniţă” din Baia, deci o instalaţie de fiert berea, practice o mini-fabrică de bere. Deşi voievozi ca Ştefan cel Mare, Alexandru Lăpuşneanul şi Aron Tiranul au încurajat fabricarea berii, impunerea berii în faţa vinului şi a rachiului s-a făcut cu mare greutate. Berea a început să fie consumate în Muntenia şi Moldova odată cu venirea soldaţilor austrieci. Prima fabrică românească de bere a fost construită la Timişoara, în 1718, iar prima fabrică de bere din Bucureşti, în 1809. În a doua parte a secolului XIX, berea a început să fie consumată în cantităţi mari. Citiţi doar povestirile lui Caragiale şi vă veţi convinge. Pentru că nu suntem un manual de istorie, ne oprim acum cu povestea, urându-vă să scrieţi dumneavoastră istoria de acum înainte!



Adaugata pe : 21 / 06 / 2016.




← Înapoi





nici un comentariu

*Toate campurile de mai jos sunt obligatorii





Le Chateau
Booking Bucharest
Evensys Top Hotel
Corali Holidays
Destinatii.eu
Paradis Vacante de Vis
Agentia Mos Craciun
Hotelul Roman Plaza
Hanul Ancutei
Rent a car
Alltur
Chicco
Romania
Domeniile Ostrov
Max Holidays